Wann sind Ausbildungskosten Sonderausgaben und wann Werbungskosten?
Grundsätzlich wird zwischen Ausbildungskosten und Fortbildungskosten unterschieden. Diese Unterscheidung ist entscheidend dafür, ob die Kosten nur begrenzt als Sonderausgaben oder vollständig als Werbungskosten abgesetzt werden können.
1. Ausbildungskosten – Sonderausgaben
Kosten für eine erste Berufsausbildung oder ein Erststudium gelten steuerlich als Ausbildungskosten. Diese können nur als Sonderausgaben abgesetzt werden – allerdings maximal bis zu 6.000 Euro im Jahr.
Wichtig: Sonderausgaben können nur im Jahr der Zahlung berücksichtigt werden. Wenn in diesem Jahr kein zu versteuerndes Einkommen vorhanden ist, bringt der Sonderausgabenabzug keinen steuerlichen Vorteil.
2. Fortbildungskosten – Werbungskosten
Alle Kosten, die im Zusammenhang mit einer beruflichen Fortbildung nach Abschluss der ersten Ausbildung oder des Erststudiums entstehen, gelten als Fortbildungskosten. Diese sind uneingeschränkt als Werbungskosten absetzbar, wenn sie in einem beruflichen Zusammenhang stehen und zur Erzielung von Einkünften dienen.
Dazu zählen zum Beispiel:
- Umschulungen in einen anderen Beruf,
- Weiterbildungen im aktuell ausgeübten Beruf,
- Fortbildungen in einem früher ausgeübten Beruf,
- ein Zweitstudium.
3. Erst- oder Zweitstudium?
Die steuerliche Behandlung hängt davon ab, ob es sich um ein Erst- oder Zweitstudium handelt:
- Ein Erststudium nach dem Schulabschluss wird als Erstausbildung eingestuft. Die Kosten hierfür können nur als Sonderausgaben bis 6.000 Euro pro Jahr geltend gemacht werden – ohne Verlustvortrag.
- Ein Zweitstudium (z. B. ein Masterstudium nach einem Bachelorabschluss oder ein berufsbegleitendes Studium nach einer Ausbildung) gilt als Fortbildung. Die Kosten hierfür können voll als Werbungskosten abgesetzt werden. Ein steuerlicher Verlust kann sogar in spätere Jahre als Verlustvortrag übernommen werden.
4. Verlustvortrag bei Werbungskosten
Wer noch kein Einkommen hat, aber Ausbildungskosten als Werbungskosten geltend machen kann (z. B. im Zweitstudium), kann diese Kosten als vorweggenommene Werbungskosten ansetzen. Dadurch entsteht ein Verlust, der ins erste Jahr mit Einkommen vorgetragen und dort steuerlich verrechnet werden kann.
5. Beispiel zur Verdeutlichung
Herr A und Frau B sind beide Studenten ohne Einkommen.
- Frau B studiert im Erststudium. Sie hat 4.500 € an Ausbildungskosten. Diese kann sie nur als Sonderausgaben im laufenden Jahr absetzen. Da sie aber keine Einkünfte hat, bringt ihr das steuerlich keinen Vorteil.
- Herr A macht ein Zweitstudium. Er kann die 4.500 € als Werbungskosten angeben und damit einen steuerlichen Verlust erzeugen. Im Folgejahr, wenn er Einkommen hat, wird dieser Verlust mit seinem Einkommen verrechnet.
Ergebnis: Herr A zahlt im ersten Berufsjahr weniger Steuern als Frau B, obwohl beide gleich viel verdienen.
Wann sind Ausbildungskosten Sonderausgaben und wann Werbungskosten?
Ce pot deduce ca cheltuieli speciale în declarația mea fiscală?
Cheltuielile speciale sunt cheltuieli de trai care beneficiază de reduceri fiscale excepționale. Cheltuielile speciale pe care le puteți declara în declarația dumneavoastră fiscală sunt împărțite în două grupuri: cheltuieli de asigurare și alte cheltuieli speciale.
Alte cheltuieli speciale, la care se referă această pagină de introducere, sunt luate în considerare automat de către biroul fiscal cu suma forfetară pentru cheltuieli speciale. Suma forfetară pentru cheltuieli speciale este stabilită la 36 Euro pentru persoanele singure și 72 Euro pentru persoanele căsătorite, fiind foarte mică. Depășirea acesteia este, prin urmare, relativ ușoară. Acestea includ în special impozitul bisericesc plătit, donațiile, costurile de îngrijire a copiilor, plățile de întreținere către fostul soț.
Cheltuielile de asigurare includ contribuțiile la asigurarea de bază de sănătate și de îngrijire pe termen lung, precum și la pensia privată și, de asemenea, contribuțiile la anumite asigurări private, cum ar fi asigurarea de răspundere civilă privată, de accident și de incapacitate de muncă.
Wichtig
Pentru cheltuielile de asigurare nu se aplică suma forfetară pentru cheltuieli speciale. Acestea nu fac parte din cheltuielile speciale deductibile nelimitat, ci sunt deductibile doar până la o sumă maximă.
A doua parte a cheltuielilor speciale, cheltuielile de asigurare, se împart în cheltuieli de pensie, contribuții la asigurarea de bază de sănătate și de îngrijire și alte asigurări. Cheltuielile de pensie includ în principal contribuțiile la asigurarea legală de pensie sau la o pensie privată Rürup (pensie capitalizată).
Alte asigurări includ contribuții la asigurări de sănătate și de îngrijire (care depășesc asigurarea de bază), la asigurarea de șomaj, la asigurări de accident și de răspundere civilă, la asigurări de viață de risc, la asigurări de incapacitate de muncă, precum și la asigurări de viață și pensii de capital încheiate înainte de 2005.
Vă rugăm să introduceți cheltuielile de asigurare în secțiunea „Cheltuieli de asigurare” a declarației noastre fiscale.
Ce pot deduce ca cheltuieli speciale în declarația mea fiscală?
Ce pot deduce ca donații și cotizații de membru?
Puteți deduce fiscal donațiile și cotizațiile de membru pentru promovarea scopurilor eligibile din punct de vedere fiscal. Acestea includ
- Scopuri de utilitate publică
- Scopuri caritabile (de exemplu, ateliere pentru persoane cu dizabilități, servicii de masă sau centre de consiliere pentru dependențe)
- Scopuri bisericești
- Partide politice
- Asociații independente de alegători
- Asociații și organizații de utilitate publică
- Instituții publice din țară: de exemplu, universități, colegii, institute de cercetare, autorități, școli, muzee de stat, spitale de stat
- persoane juridice de drept public din țară: de exemplu, administrații municipale și comunale, administrații ale asociațiilor municipale, landuri și guvernul federal, precum și bisericile
În schimb, donațiile pentru activitatea economică a unei asociații nu sunt deductibile. De exemplu, dacă donați băuturi pentru festivalul asociației, nu le puteți include în declarația fiscală.
Pentru a deduce donațiile din impozit, acestea trebuie efectuate fără contraprestație. Puteți deduce nu doar donațiile în bani. Sunt considerate relevante din punct de vedere fiscal și donațiile în natură, donațiile de cheltuieli și donațiile de remunerații.
Ce pot deduce ca donații și cotizații de membru?
Când pot deduce impozitul bisericesc ca cheltuieli speciale?
Dacă sunteți membru al unei biserici, puteți deduce impozitul bisericesc ca cheltuieli speciale. De asemenea, impozitul bisericesc plătit în avans sau ulterior poate fi dedus fiscal.
Dacă sunteți membru al unei comunități religioase care nu percepe impozit bisericesc, puteți deduce plățile către aceasta „ca impozit bisericesc“ – adică 8 sau 9 la sută din impozitul pe venit, în funcție de land. Pentru aceasta, biserica trebuie să fie recunoscută ca corporație de drept public în cel puțin un land. Este necesară o confirmare de primire. Exemple de astfel de comunități religioase sunt Biserica Nou Apostolică, comunitățile evanghelice-libere, Mitropolia Greco-Ortodoxă, Biserica Evanghelică Luterană Independentă, Biserica Episcopală Metodistă, Armata Salvării și Martorii lui Iehova.
Plățile care depășesc impozitul bisericesc corespunzător pot fi deduse ca donații pentru scopuri bisericești.
Conform noii legislații, plățile de impozit bisericesc către comunități religioase dintr-un stat UE/SEE sunt, de asemenea, recunoscute ca cheltuieli speciale.
Dacă comunitatea religioasă nu este recunoscută ca corporație de drept public, puteți deduce contribuțiile dumneavoastră până la 20 la sută din suma totală a veniturilor ca donații pentru "promovarea scopurilor religioase". Aceste informații trebuie completate în secțiunea „Donații“. Acest lucru se aplică, de exemplu, comunității vechi budiste.
Biserica Scientologică nu este o comunitate religioasă.
Când pot deduce impozitul bisericesc ca cheltuieli speciale?
Ce sunt sarcinile permanente?
Obligații financiare permanente sunt plăți de întreținere pe care un contribuabil le efectuează către o altă persoană pe termen lung și pe baza unei obligații legale. Acestea sunt plăți periodice a căror durată, în cazul unei plăți de întreținere, este legată de durata de viață a uneia sau mai multor persoane. Obligațiile financiare permanente trebuie să fie efectuate timp de cel puțin zece ani.
Spre deosebire de obligațiile de plată a pensiilor, obligațiile financiare permanente pot fi ajustate oricând. Acestea sunt, așadar, variabile ca valoare și depind de posibilitățile economice ale plătitorului și ale beneficiarului. Acest lucru poate fi cazul, de exemplu, dacă situația economică a părților contractante se schimbă.
Obligațiile financiare permanente pot fi suportate în bani sau în bunuri. Un exemplu de bunuri sunt obligațiile financiare permanente născute. Acestea includ, de exemplu, obligația de a asigura hrana unei persoane.
Obligațiile financiare permanente reduse pot fi, de asemenea, convenite dacă acestea se încheie fie la decesul persoanei, fie cel târziu după o anumită perioadă de timp.
Atenție!
Din 2008, din punct de vedere fiscal, nu se mai face distincție între obligațiile financiare permanente și pensii. Acum, plățile de întreținere sunt întotdeauna considerate "obligații financiare permanente". Astfel, se poate renunța la calculul părții de venit necesare anterior pentru rentele viagere.
Ce sunt sarcinile permanente?
