Întreaga lume a cunoștințelor fiscale

SteuerGo FAQs

 


Costurile de accidente sunt acoperite de indemnizația de distanță?

Legea prevede că "prin indemnizația de deplasare sunt acoperite toate cheltuielile generate de deplasările între domiciliu și locul de muncă principal" (§ 9 alin. 2 fraza 1 EStG). Sunt acoperite toate costurile "obișnuite", cum ar fi cheltuielile pentru benzină, anvelope, inspecții, asigurări auto, impozit auto, amortizare, chirie garaj, reparații bazate pe uzură normală, taxe de parcare pentru parcarea vehiculului în timpul programului de lucru, costuri de finanțare, contribuții la asociații de șoferi, prime de asigurare pentru protecția pasagerilor, plată unică leasing, motor de schimb. Se aplică acest lucru și pentru costuri "extraordinare" cum ar fi daunele cauzate de un accident?

O întrebare recurentă este dacă costurile unui accident sunt acoperite de indemnizația de deplasare sau dacă pot fi deduse suplimentar ca cheltuieli profesionale la valoarea reală.

Administrația fiscală a instruit în mod repetat birourile fiscale: "Costurile accidentelor care apar în timpul unei deplasări între domiciliu și locul de muncă principal sau în timpul unei călătorii de familie relevante trebuie luate în considerare ca cheltuieli extraordinare în cadrul cheltuielilor generale profesionale conform § 9 alin. 1 fraza 1 EStG, pe lângă indemnizația de deplasare" (ultima dată în scrisoarea BMF din 31.10.2013, BStBl. 2013 I p. 1376, nr. 4).

De asemenea, în motivarea legii pentru modificarea § 9 alin. 2 EStG din 2007 se menționează că "costurile accidentelor trebuie luate din nou în considerare ca cheltuieli extraordinare pe lângă indemnizația de deplasare" (BT-Drucksache 16/12099 din 3.3.2009, paginile 6 și 8).

În plus, în directivele privind impozitul pe salarii este explicit reglementat că "pe lângă indemnizația de deplasare, se iau în considerare doar cheltuielile pentru remedierea daunelor cauzate de un accident de circulație în timpul unei deplasări între domiciliu și locul de muncă, pe un traseu ocolit pentru alimentarea vehiculului, pe un traseu ocolit pentru a prelua pasagerii unei carpool" (nota 9.10 LStH 2018).

De asemenea, guvernul federal a declarat recent: "Indemnizația de deplasare acoperă toate cheltuielile angajatului pentru deplasările între domiciliu și locul de muncă principal. O diferențiere între cheltuieli obișnuite și extraordinare nu este prevăzută în textul § 9 alin. 1 fraza 3 nr. 4 fraza 2 EStG. Din motive de echitate, administrația nu obiectează, cu titlu de excepție, dacă cheltuielile pentru remedierea daunelor cauzate de un accident de circulație sunt revendicate ca cheltuieli profesionale pe lângă indemnizația de deplasare" (BT-Drucksache 18/8523 din 20.5.2016, pagina 35).

Recent, Curtea Federală Fiscală a decis în defavoarea contribuabililor că efectul de acoperire al indemnizației de deplasare se extinde în principiu și la costurile accidentelor, în măsura în care acestea sunt cheltuieli ale angajatului pentru "deplasările între domiciliu și locul de muncă principal", adică costuri reale de deplasare (BFH-Urteil din 19.12.2019, VI R 8/18).

 

În prezent, Ministerul Federal de Finanțe clarifică fără echivoc într-o nouă directivă, din cauza deciziei negative a BFH: Costurile accidentelor care apar în timpul unei deplasări între domiciliu și locul de muncă principal sau în timpul unei călătorii de familie în cazul unei gospodării duble sunt în continuare deductibile pe lângă indemnizația de deplasare ca cheltuieli extraordinare în cadrul cheltuielilor generale profesionale conform § 9 alin. 1 fraza 1 EStG. Astfel, decizia negativă a BFH menționată mai sus este depășită! Mai exact, nu se aplică (scrisoarea BMF din 18.11.2021, IV C 5 -S 2351/20/10001 :002, Tz. 30).

Costurile accidentelor care pot fi luate în considerare pe lângă indemnizația de deplasare includ atât cheltuielile legate de vehicul, cât și cheltuielile legate de remedierea sau ameliorarea leziunilor corporale. De asemenea, cheltuieli pentru toate celelalte daune cauzate de accident care nu au legătură cu vehiculul utilizat sau traseul, de exemplu, închirierea unui vehicul de înlocuire, costuri de proces, daune la obiecte personale (îmbrăcăminte, ochelari), daune la terți. Pentru deducere, nu contează în principiu dacă accidentul a fost cauzat de un fenomen natural, comportamentul unei terțe părți sau propria vină.

Notă: Administrația fiscală a instruit în mod repetat birourile fiscale: "Costurile accidentelor care apar în timpul unei deplasări între domiciliu și locul de muncă principal sau în timpul unei călătorii de familie relevante trebuie luate în considerare ca cheltuieli extraordinare în cadrul cheltuielilor generale profesionale conform § 9 alin. 1 fraza 1 EStG, pe lângă indemnizația de deplasare" (ultima dată în scrisoarea BMF din 31.10.2013, BStBl 2013 I p. 1376, nr. 4).

 

Persoanele cu dizabilități cu un grad de dizabilitate (GdB) de cel puțin 70 sau un GdB de 50 până la 70 și cu semnul "G" sau "aG" pot solicita deplasările la locul de muncă cu indemnizația de deplasare de serviciu de 30 de cenți pe kilometru parcurs sau cu costul real pe kilometru. Și ei pot deduce suplimentar costurile accidentelor ca cheltuieli profesionale (scrisoarea BMF din 31.8.2009, BStBl. 2009 I p. 891, Tz. 3).

Pe lângă indemnizația de deplasare, costurile accidentelor pot fi, de asemenea, deduse ca cheltuieli profesionale,

  • dacă accidentul are loc pe un traseu ocolit pentru alimentarea vehiculului (BFH-Urteil din 11.10.1984, BStBl 1985 II p. 10),
  • dacă accidentul are loc pe un traseu ocolit pentru a prelua pasagerii unei carpool, indiferent de structura carpool-ului. Acest lucru este posibil, deși pentru traseele ocolite pentru preluarea și returnarea pasagerilor nu se poate deduce o indemnizație de deplasare (BFH-Urteil din 11.7.1980, BStBl 1980 II p. 655),
  • dacă accidentul are loc pe drumul către gară pentru a cumpăra un abonament lunar sau anual pentru transportul public (BFH-Urteil din 4.7.1986, VI R 18/83).