Plățile pentru evitarea egalizării pensiilor sunt deductibile din 2015?
Conform noii legi a divorțului din 1.9.2009, drepturile din toate sistemele de pensii sunt deja împărțite la divorț. „Fiecare primește jumătate din toate.” În acest proces, fiecare drept este împărțit în primul rând în cadrul sistemului de pensii respectiv (împărțire internă) sau, în cazuri excepționale, este creat un drept echivalent la un alt asigurător pentru persoana îndreptățită la compensație (împărțire externă). Plățile sunt în ambele cazuri scutite de impozit atât pentru persoana obligată la compensație, cât și pentru persoana îndreptățită la compensație (§ 3 Nr. 55a și Nr. 55b EStG).
De asemenea, există compensația de pensie pe baza dreptului de creanță: În acest caz, persoana obligată la compensație primește veniturile în întregime, dar este obligată să transfere o parte din acestea persoanei îndreptățite la compensație.
- Persoana obligată la compensație poate deduce plățile efectuate în cadrul compensației de pensie ca cheltuieli speciale (conform § 10 Abs. 1a Nr. 4 EStG 2015), în măsura în care veniturile care stau la baza plăților de compensație sunt supuse impozitării. Dacă veniturile care stau la baza acestora sunt scutite de impozit, deducerea ca cheltuieli speciale nu este posibilă.
- Persoana îndreptățită la compensație trebuie să declare plățile de compensație primite ca „alte venituri” (conform § 22 Nr. 1a EStG 2015), în măsura în care acestea pot fi deduse ca cheltuieli speciale de către persoana obligată la compensație. Se aplică principiul strict al corespondenței. Nu contează dacă acestea au avut efect fiscal pentru persoana obligată la compensație. La calculul veniturilor se deduce o sumă forfetară pentru cheltuieli de publicitate de 102 Euro.
Adesea, într-un contract matrimonial sau într-un acord notarial se stipulează că, în caz de divorț, compensația de pensie trebuie exclusă și, în schimb, soția primește o plată de compensație, de exemplu, o sumă de bani, o despăgubire, o asigurare de viață etc. (§ 1408 Abs. 2 BGB). Astfel de plăți de compensație sunt adesea convenite și în cadrul procedurii de divorț pentru a despăgubi pretențiile de pensie (§ 6 Abs. 1 Nr. 2 VersAusglG).
Conform legislației anterioare, plățile private pentru excluderea compensației de pensie nu puteau fi deduse ca cheltuieli speciale de către soțul obligat la compensație. În schimb, soțul îndreptățit la compensație nu trebuia să declare plata primită ca „alte venituri” (scrisoarea BMF din 9.4.2010, BStBl. 2010 I S. 323, Tz. 19; hotărârea BFH din 15.6.2010, X R 23/08).
Din 2015, plățile pentru evitarea compensației de pensie – similar compensației de pensie pe baza dreptului de creanță – pot fi deduse ca cheltuieli speciale de către persoana obligată la plată, în timp ce persoana îndreptățită la compensație trebuie să declare veniturile ca alte venituri (§ 10 Abs. 1a Nr. 3 și § 22 Nr. 1a EStG 2015).
În viitor, persoana obligată la compensație își poate deduce plățile ca cheltuieli speciale. Este necesară o cerere din partea persoanei obligate la compensație și un acord din partea persoanei îndreptățite la compensație. Astfel, ambele părți pot stabili exact în ce măsură se va face o deducere fiscală și, corespunzător, impozitarea. Partea din plățile de compensație care nu este dedusă fiscal în anul de plată nu mai poate fi dedusă într-un an ulterior.
Posibilitatea de compensație există independent de drepturile de pensie, indiferent dacă este vorba de o pensie de funcționar, de drept public, privată, subvenționată sau de o pensie de serviciu. Plățile pot fi deduse în viitor numai ca cheltuieli speciale. Până acum, astfel de plăți de compensație puteau fi deduse ca cheltuieli de publicitate de către funcționari pentru a evita o reducere a pensiilor lor (de exemplu, hotărârea BFH din 8.3.2006, BStBl. 2006 II S. 446 și 448).