O bucătărie încorporată nu este considerată un bun economic unitar conform opiniei juridice anterioare, ci constă din diferite componente care reprezintă bunuri economice independente. Trebuie făcută distincția între chiuvetă și aragaz, pe de o parte, și celelalte elemente de bucătărie, pe de altă parte.
În continuare, o bucătărie încorporată poate fi considerată în mod excepțional ca parte esențială a clădirii. Pentru aceasta, bucătăria încorporată trebuie să fie fixată de clădire și să nu poată fi separată fără a distruge o parte sau alta. Acest lucru se presupune "dacă bucătăria încorporată este integrată în locul destinat ei și este unită cu pereții clădirii care o înconjoară (pereți laterali și perete din spate)." În acest caz, costurile de achiziție sunt atribuite costurilor de construcție ale clădirii și sunt amortizate cu 2% pe an; costurile pentru o reînnoire sunt cheltuieli de întreținere și pot fi deduse integral ca cheltuieli aferente închirierii (Hotărârea BFH din 1.12.1970, VI R 358/69).